clatite | Papa la Ile

La 20 de ani nu stiam prea bine sa aprind aragazul. O mai ajutam pe mama din cand in cand cu amestecat una cu alta, batut oua sau tocat carne la masina, dar in rest habar n-aveam sa fac nimica. Nu facusem nici macar un ou-ochi. Nici gand de cartofi prajiti sau alte alea. Nici nu era nevoie. Parinti mei se pricep sa gateasca 🙂

Problema era alta. Imi plac clatitele. Sa fie cat mai multe si eventual sa le mananc goale, fara dulceata, ciocolata, miere sau cu orice altceva. Numai ca mama facea rar clatie, chiar foarte rar. La genul cel mult o data pe an. Nici alte dulciuri nu prea facea. De sarbatori aveam placinta cu branza dulce si stafide si placinta cu mere si mai facea, si inca mai face, cei mai misto biscuiti facuti in casa.

Intr-o vacanta prin facultate, deci pe la 20 si un pic de ani, fiind acasa la Cip am ajuns amandoi la concluzia ca ar fi teribil de bune niste clatite. Cum mama lui nu era acasa nu avea cine sa ne faca. Mai exista solutia cu clatita uriasa, dar eu as fi preferat clatite facute in casa, asa puteam sa le mananc goale cum imi plac. Cum el stia sa aprinda aragazul si eu o mai vazusem pe mama facand clatite, am zis sa facem o combinatie. Nu stiam reteta exacta, dar mama lui avea carti de bucate. Am studiat un pic Sanda Marin si am trecut la treaba. Nu va puteti inchipui ce a fost acolo, dar ultimele clatite ne-au iesit destul de bune. Peste jumatate de ora, eu iar aveam chef sa mananc clatite. Primele fusesera ok dar pentru ca eram mai nepriceputi nu au iesit prea multe. Cum el nu mai aveam chef sa munceasca, pe primele le facuseram impreuna, am zis sa-mi aprinda mie aragazul ca fac eu restul. Runda a doua au iesit grozave, grozave. Acum stiam ce si cum sa fac, mai adaptasem reteta dupa ce imi mai aduceam aminte de la mama, m-am descurcat chiar si sa le arunc in sus si mai ales sa le si prind la loc in tigaie.

Continuă lectura →